Dictatorii** fotbalului românesc

În Liga I, cluburile unde patronii nu abuzează de
poziția lor se pot număra pe degetele unei singure mâini. Gigi
Becali, Porumboiu, Mititelu, Iancu, Ștefan se comportă, la
grupările pe care le conduc, ca niște mici Dumnezei

Evenimentele din ultimele zile, soldate cu destituirea a trei
antrenori din Liga I pe motiv că au îndrăznit să nu execute
ordinele patronilor, sunt simbolice pentru societatea românească a
începutului de mileniu, dar și pentru fotbalul nostru. Un fotbal
care trăiește încă în era sclavagistă, cu jucători hărțuiți și
terorizați dacă nu semnează ce vor șefii, cu antrenori zdrobiți la
cel mai mic semn de împotrivire, cu autorități – LPF și FRF –
complice la abuzuri și cu suporteri amenințați cu bătaia de
gorilele patronilor dacă îndrăznesc să protesteze.

În urmă cu aproape un deceniu, lumea privea cu speranță spre
fotbalul românesc care începea să se schimbe sub influența
nou-veniților: patroni cu bani, ambițioși și dispuși să iasă din
încremenirea sistemului cooperatist care guverna competiția
internă. Au fost „momente zero”, declarații de independență,
promisiuni că vor dispărea celebrele reprocități, acelea care
distruseseră competiția și fotbalul. Oamenii recent apăruți
înduioșau prin candoarea cu care proclamau că vor cuceri universul
fotbalului în cel mai scurt timp.

Iluzia n-a durat mult. Reciprocitățile Cooperativei lui Pădureanu
au fost înlocuite de blaturile pe bani mulți. „Lordul” de la
Bistrița constata cu amărăciune că „au dispărut oamenii de onoare”.
Noua lume este infinit mai crudă. Dar și mai puțin pregătită.
Absența cunoștințelor despre fotbal e egalată doar de dezinvoltura
cu care proprietarii de cluburi țin să-și etaleze lacunele,
debitând enormități, spre amuzamentul mulțimii. În scurt timp, noii
stăpâni s-au prăvălit din loje către vestiare.

În 2009, tabloul fotbalului nu e cu mult mai încurajator față de
anii de glorie ai dictaturii comuniste din secolul trecut. Puterea
centrală de atunci – unica – s-a spart în fragmente. Dictatorul
unic a fost înlocuit de baroni locali, fiecare dintre ei
închipuindu-se un mic Dumnezeu pe propriul domeniu. Lipsa de
cultură democratică, mirosul banilor și obediența anturajului au
încurajat această involuție dramatică. Practic, în acest moment,
puține mai sunt cluburile din fotbalul românesc unde se mai poate
respira aerul libertății.

Gigi Becali – Geniul călăuzitor
Cultul personalității, cultivat intens de anturajul slugarnic, „l-a
ajutat” pe Gigi Becali să alunece repede spre nebunie. O perioadă,
cât a fost Pițurcă la echipă, latifundiarul a ezitat să-și spună
deschis opiniile. Apoi, brusc, a explodat, prima victimă fiind
chiar Piți, cel care-l ajutase să ia Steaua de la frații Păunescu.
Acum, Becali se pricepe la toate: stabilește echipa care trebuie să
joace, tactica de joc, ce jucători trebuie să plece. Clubul geme de
nepoți și veri care „sifonează” tot ce se întâmplă, angajații care
vor să-și respecte meseria sunt dați afară dacă nu se lasă umiliți.
Din 2003, Steaua a schimbat 11 antrenori. Ultimul dintre ei,
Bergodi, a fost concediat pentru că nu l-a lăsat pe Becali să-și
înjure jucătorii în vestiar, la pauza meciului cu Șerif
Tiraspol.

Gheorghe Ștefan – Micul baron
local
Cunoscut fotbalului românesc încă de la mijlocul anilor 90,
Gheorghe Ștefan, patronul de la Ceahlăul Piatra Neamț, este mai
evoluat decât Becali, dar metodele sale nu diferă esențial. În urmă
cu un deceniu teroriza arbitrii la meciuri. Nimeni nu sufla în fața
sa la club. Între timp a intrat în politică și a ajuns primar în
Piatra-Neamț. La ultimele alegeri a fost singurul candidat cu afișe
electorale în oraș. Spune că nu se mai amestecă la echipă, dar
antrenorul Florin Marin a fost demis săptămâna trecută pentru vina
de a nu fi scos jucătorii de pe teren la meciul cu FC Brașov! Actul
de demnitate al tehnicianului a fost sancționat pe loc de
președintele clubului. „Dacă n-a avut curajul să execute ce i-am
cerut, să-și ia hainele și să plece! M-am săturat să fiu bătaia lui
de joc”, a argumentat cel supranumit „Pinalti”.

Adrian Porumboiu – Pe urmele
lui Gigi
Fost mare arbitru, devenit mai apoi prosper om de afaceri, Adrian
Porumboiu finanțează, prin firmele sale, FC Vaslui, echipă la care
se implică nu numai cu bani. De-a lungul timpului a fost acuzat că
exercită presiuni asupra „fluierașilor” și că are influență la
Comisia Centrală a Arbitrilor. A contribuit la ascensiunea
moldovenilor, deveniți formație de cupele europene, dar concomitent
cu acest fapt foștii săi angajați povestesc că este un om dificil,
cu care nu se poate colabora sau discuta cu argumente. Ultima
întâmplare: surse apropiate vasluienilor spun că antrenorul
Cristian Dulca a fost demis după eșecul suferit acasă cu Timișoara,
dar nu din cauza înfrângerii, ci pentru că nu și-a lăsat patronul
(exact ca și Bergodi) să facă scandal în vestiar.

Marian Iancu – Avid
de imagine
Diverse surse spun că Marian Iancu, președintele timișorenilor, își
trimite colaboratorii în vestiar, unde le trasează diverse
indicații antrenorilor și jucătorilor. E recunoscut pentru mania de
a-și teroriza echipa în special în preajma meciurilor importante. A
împins arbitrariul și abuzul până într-acolo încât l-a demis pe
antrenorul Dusan Uhrin când echipa era pe primul loc. Impresarul
Florin Iacob îl acuză că a încercat să-i oblige pe jucători să
semneze acte adiționale la contracte fără ca aceștia să le poată
studia înainte, răzbunându-se apoi pe fotbaliști, pe care i-a
trimis la echipa secundă. Își desființează jucătorii și antrenorii
chiar și atunci când echipa câștigă.

Arpad Paszkany – Aparențele
înșală
Arpad Paszkany, patronul de la CFR Cluj, evită pe cât posibil
aparițiile publice. Totuși, este cât se poate de activ în preajma
echipei. Deși s-a învăluit în aura patronului discret care
plătește, vine la lojă și își vede de afaceri, nu o dată Paszkany
s-a lansat în discuții tehnico-tactice cu diferiții antrenori pe
care i-a avut la CFR Cluj. Există persoane care au surprins
discuții gen: „Cine? Culio? Ar trebui să evolueze mai mult în zona
centrală! Din lateral intră mai greu”. Chiar dacă nu a fost atât de
vocal, finanțatorul clujenilor a decis să își înlocuiască
antrenorii din cele mai hilare motive, exact asemenea omologilor
săi atât de contestați zilele acestea.

Steaua, de la
Ceaușescu la Becali
La fel ca acum cinci decenii, în Ghencea dictează un satrap
semianalfabet, bolnav de putere, victimă a cultului personalității
și dușman ireductibil al democrației
Soarta a făcut ca Steaua, cel mai cunoscut și galonat club al
României, să stea atât înainte, cât și după Revoluție sub cizma
unor tirani primitivi, avizi de putere și lipsiți de scrupule.
Traiectoria politică a lui Nicolae Ceaușescu, dictatorul care a
condus România între 1964 și 1989, a făcut ca liderul comunist să
intre în contact cu clubul roș-albastru, pe care l-a condus în anii
50, pe când era adjunct al ministrului Armatei. De-a lungul
timpului, Ceaușescu a comis nenumărate abuzuri în fotbalul
românesc, neezitând (după cum singur mărturisea) să distrugă echipe
și jucători pentru a-și atinge scopurile. În anii 80, sarcina
tatălui a fost transferată către fiul Valentin.

Dictatura comunistă a căzut în 1989, dar – ironie a sorții –
astăzi, la două decenii distanță, Steaua are de-a face cu același
tip de stăpân. Nicolae Ceaușescu și Gigi Becali au multe lucruri în
comun: o alfabetizare vagă, setea de putere, pretențiile de oameni
politici, impresia că sunt geniali, alergia la democrație. Și, nu
în ultimul rând, preocuparea pentru fotbal și pentru Steaua.

„Așa e de când e lumea! Stăpânul e stăpân, iar slujitorii
sunt slujitori. Așa a rânduit Christos pe pământ! A, că acum
stăpânul se numește patron sau angajator, iar slugile – angajați…
Dar tot aia e!”
Gigi Becali despre viziunea sa asupra drepturilor oamenilor în
Uniunea Europeană

„N-am putut să mă întorc în cabină, că-l dădeam afară pe
Bergodi de la pauză! Am încercat să intru înapoi, dar încuiase ușa
cu cheia după ce-am ieșit”
Gigi Becali despre incidentul de la pauza meciului Steaua – Șerif
Tiraspol

„Credeți că la Urziceni e altfel? Vedeți-vă de treabă! Și acolo
aruncă Bucșaru cu paharul când se enervează!”
Adrian Porumboiu, patron la FC Vaslui

„Din ce știu eu, la Timișoara nu intră Iancu în vestiar.
Acolo intră oamenii lui”
Florin Iacob, impresar

„Nu văd vreun patron cu o cultură fotbalistică potrivită pentru a
vorbi în vestiar la pauza meciului. Eventual Porumboiu, care se
pricepe, că vine din fotbal”
Sorin Cîrțu, antrenor la Pandurii Tg. Jiu

„În rândul sportivilor
de la CCA există îngâmfare, aroganță, atitudine nesportivă.
Jucătorii de la fotbal în special merg prost în ultimul timp și ne
provoacă mereu nemulțumiri. Echipa noastră de fotbal poate da
pentru reprezentativă un singur jucător bine pregătit: Petchovschi.
Conducerii clubului îi este frică să aducă jucători tineri și
practică un conservatorism nejust (…) Este adevărat că am făcut o
prostie când am distrus echipa Flacăra Ploiești…”
Nicolae Ceaușescu, în martie 1953. Viitorul dictator al
României era, în acel moment, adjunct al ministrului Apărării și
comandant al clubului Steaua